marți, 30 octombrie 2012

Om sau robot?

De cate ori nu mi s-a intamplat sa spun "Eu traiesc doar in weekend"...

De luni pana vineri era un iures nebun care nu ma lasa nici sa respir: clienti, contracte, vanzari, idei, imagini, furnizori, training-uri cu angajati noi, sedinte.... Totul era facut intr-un ritm pompieristic de neimaginat care simteam ca ma transforma intr-un robot. Robot la job, robot acasa, robot cu mine insami. Sambata si duminica robotul era pus la incarcat si simteam ca traiesc. Simteam ca am timp pentru lucrurile cu adevarat importante. Bine nu pun la socoteala concediile care erau un fel de "atingerea Nirvanei".

M-am intrebat "De ce asa?" "Cum sa fac sa fie altfel?....sa ma transform dintr-un robot intr-un om. Un om care sa iubeasca fiecare secunda din viata lui?" Si atunci parca am deschis ochii. Mi-am dat seama ca iubeam foarte mult copiii, ai altora ca eu eram prea robotizata sa o fac si pe asta. Mi-am dat seama ca imi placea maxim sa imi petrec mult timp in aer liber insa viata mea se derula la birou. Singurul aspect care imi placea la viata mea de robot era faptul ca eram conectata permanent la o intreaga retea de contacte. Aveam o viata profesionala foarte bogata social. Vorbeam cu multi clienti. Organizam multe idei transpunandu-le in imagini.

Din acel moment am decis sa fac o schimbare in plan personal (caci acolo eram eu seful in totalitate) si am facut un copil si am construit o casa impreuna cu sotul meu.

Nici nu pot sa spun in cuvinte ce schimbare am trait. O REVOLUTIE nu o schimbare! Viata mea este impartita in doua ere acum, inainte si dupa aceasta moment.

Am stat 2 ani acasa in concediu de maternitate. 2 ani de Nirvana! Perioada in care m-am descoperit pe mine insami.Cea mai frumoasa perioada si din pricina copilului dar si datorita faptului ca am facut 90% doar ce mi-a placut. 10% sunt noptile nedormite din primele 4 luni.

Dar vai, concediul s-a terminat nu am putut sa renunt la serviciu si sa devin o femeie casnica pentru a-mi urma doar preocuparile care ma pasionau. Din motive financiare a trebuit sa ma intorc la job. Un job decent intr-o companie onesta care a reusit sa se mentina pe piata in conditiile uratei crize din 2008-2009. Nu mai era acelasi ritm nebun. Si piata era de asa natura. Eu aveam alte prioritati asa ca ma atragea din ce in ce mai mult planul personal din viata mea. Eram permanent ingrijorata de ce se intampla acasa, daca copilul e bine cu bona, mai apoi daca e ok la gradinita.

Practic aceasta schimbare radicala produsese un dezechilibru major in detrimentul planului profesional....sau abia acum eram in echilibru cu mine insami.

Asadar am ajuns iarasi in punctul de a lua o decizie. Asa ca am mai facut un copil, un frate pentru baietelul meu.



Acum sunt iar in concediu. Am timp putin pentru mine si pasiunile mele, dar imi permit luxul de a nu le neglija. Abia acum imi dau seama cat timp aveam inainte de a avea copii si cum il pierdeam prosteste. Am invatat sa imi organizez prioritatile si sa ma folosesc de fiecare secunda. Desi poate parea hilar era mai usor cand eram robot si traiam doar in weekend. Acum traiesc la maxim totul si de multe ori sunt obosita. Dar e o oboseala plina de satisfactii personale.




Intrebarea pe care mi-o pun acum este: "Ce sa mai inventez ca sa imi dau un branci si pe plan profesional?"

Simt deja zgomotul unei noi schimbari de drum.

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2012.

Niciun comentariu:

wibiya widget