sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Opreste timpul in loc cu o floare

Dintr-o minuscula samanta, incet, imperceptibil de incet, apare un lastar. Un lastar mic si verde iveste varful din tarana neagra spre soare. Prinde forta din lumina soarelui si se inalta tot mai mult. Verzi si puternice ii sunt acum frunzele hranite cu lumina, apa si pamant negru. In drumul ei efemer mica planta pregateste insa ceva....ceva la fel de sensibil si delicat ca intreaga ei faptura. Un moment asteptat de intreaga lume, o sarbatoare este bobocul ei ce ascunde o floare. Timpul se opreste in loc. Floarea ii este mangaiata si sarutata. Maini iscusite prind floare langa floare intr-o creatie unica. O adevarata opera de arta numita simplu, buchet. Un nume prea simplu pentru cata frumusete poti tine intr-o mana.




Emotionata tine cu ambele maini buchetul in care sunt prinse culori delicate si simboluri puternice. Doar el, buchetul de mireasa, va  cunoaste in fiecare secunda cea mai adanca zbatere a inimii ei. El va pecetlui o zi de neuitat, va fi dorit de toate domnisoarele de onoare si va fi pata de culoare a rochei ei de un alb imaculat. La fel ca florile lui, delicate si fragile sunt sentimentele lor in aceasta zi. O zi de inceput in lungul drum in care se vor ivi si ciulini si buruieni. Buchetul ei sta drept marturie ca toata viata lor asa e de dorit sa arate. In culori puternice, vii fara sa lase nicum vreo umbra de intuneric asupra lor.

Intr-un loc de basm vor dantui si se vor bucura de cea mai frumoasa zi a vietii lor. Alaturi le sunt toti cei dragi insa intre ei, flori mari si mici, colorate sau simple vor opri pentru ei timpul in loc. Buchete mari si aranjamente florale deosebite, create special pentru a fi martori tacuti ai bucuriei lor.


 

Abia, tarziu, cand florile vor fi adormit in galagia petrecerii de nunta, mireasa, stapana a celor mai ascutite emotii, va arunca pretiosul ei buchet, incarcat cu toate sentimentele traite in acele clipe spre cea care va urma acelasi drum al emotiilor.

marți, 6 noiembrie 2012

Femeie de afaceri online

De multa vreme ma bate gandul sa fac ceva pe cont propriu. Capul imi e doldora de idei care mai decare mai indraznete. Pentru fiecare idee incep sa calculez costuri, salarii, nevoie de finantare, plan de afaceri si pana la urma imi dau seama ca degeaba vreau, pana acum orice plan am avut depasea cu mult bugetul meu. Un buget mic, mititel care in loc sa tinde spre 0.

Am ajuns la concluzi ca un business online ar fi un prim pas care ar putea fi facut cu un buget mititel ca al meu.

Sa vand ceva, dar ce? Haine, idei, servicii, mancare, jucarii. Piata online geme de la atata inghesuiala. Plus ca si aici, chiar daca nu platesti chirie pentru un spatiu fizic, cu vad comercial asigurat, te costa website-ul, promovarea, mentenanta, gestiunea contabila. Si cu toatea astea as fi cel mai la indemana.

La un simplu search pe google gasesti multe companii care fac site-uri pentru magazine online. Care mai decare atragator in oferte si chiar sugestii. Dupa 3 minute esti convins ca ai gasit "cheia succesului".

Odata cu SuperBlog 2012 pentru care este scris si articolul de fata, am fost pusa in fata site-ului SpringShop.ro care are o oferta generoasa pentru mai multe tipuri de magazine online.

Totusi cateva aspecte care nu m-au convins sa ii sun si sa merg mai departe cu ei ar fi urmatoarele.

Portofoliul Orice companie care face website-uri, fie magazine online sau pagini de prezentare este recomandat prin munca sa. Am vrut sa vad cum arata magazinele online facute prin platforma pusa de ei la dispozitie. O lista cu magazinele online facute prin platforma lor ar fi o idee buna.

Modele/Demo Dupa cum invatam si la scoala, exemplul e mama invataturii. M-ar fi atras mai mult sa vad cateva exemple de sabloane. Oare de ce se feresc sa puna niste imagini simple despre sabloanele disponibile in platforma lor de creare de magazine online? Daca ar fi fost si un demo pe care sa pot testa personal ar fi fost super. E ca atunci cand intri intr-o cofetarie, vezi prajiturile din vitrina, daca ti se si ofera o prajiturica si e excelenta, clar vei cumpara chiar mai mult decat iti propusesesi initial.

Imaginea Stiti sintagma "o fotografie face cat 1000 de cuvinte", nu? Site-ul lor este foarte interesant din punct de vedere al informatiilor dar e anost la capitolul fotografii. Nici la capitolul culori / fundaluri dupa parerea mea nu sunt straluciti. Intr-adevar e o chestiune de gust, dar pentru gustul meu e important si ma simt atrasa de site-uri care se joaca cu culorile cateva exemple ar fi acesta, chiar un site similar cu al lor si acesta care pe mine m-a cucerit si ca imagine si ca mesaj.

Aspectele bune nu sunt mentionate de obicei, totusi  tin sa subliniez ca sectiunea de intrebari frecvente este foarte folositoare pentru cei care se vor a fi oameni de afacei online, asa ca mine si  cauta informatii pentru creare magazin online.


sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Dimensiuni din viitor...

Ceea ce veti citi mai jos este un exercitiu de imaginatie inscris pentru Oktal, in competitia SuperBlog 2012.

"Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe
."

Obsesiv imi veneau in minte aceste patru versuri din cea mai frumoasa poezie, Luceafarul lui Eminescu. Neantul ma cuprindea si pe mine. Auzeam piuiala sacadata a aparatelor care respirau pentru mine si imi ajutau inima batrana sa mai bata pentru nici eu nu stiam cate minute, ore sau zile.



 

Dincolo de perdeaua de apa a casei mele din laguna albastra ii vedeam cum ma asteapta aliniati frumos pe mama si pe tata dusi demult in lumea de dincolo, urmati de bunici, si altii pe care nu ii vazusem niciodata insa stiam ca le purtam in sange ADN-ul. Acolo imi doream si eu cu o ardoare de foc sa ajung.


Deja plina peste masura de experiente, amintiri si imagini ca un vechi hard disk din anii 2012-2013, ii vedeam pe cei mai dragi mie cum roiau in jurul meu chemand doctori si asistente pentru a tot incerca la nesfarsit sa ma readuca intre ei.


Degeaba laserele chirurgului scormoneau inlauntrul meu o farama de viata. Totul vroia sa plece din lumea asta. Computerul dotat cu procesor Intel reusea sa semnaleze celulele bolnave. Chirurgul comanda eliminarea lor doar prin puterea cuvintelor. Mainile lui nu atingeau nimic. Laserul era mai precis decat orice mana umana, totusi nu atat de iscusit incat sa decida urmatoarea miscare.




cdn.walyou.com
Aici avusesem parte de tot ce imi putusem dori. Inca din 1999, cu 60 de ani in urma de cand descoperisem cumparaturile online imi satisfacusem toate dorintele nebune de a fi in pas cu tehnologia.

Chiar cu 2 luni in urma de acest moment absolut macabru pentru ca stiam ca e ceva in neregula cu mine imi achizitionasem de la papuci cu tehnologie de ultima ora care imi controlau ritmul cardiac in orice secunda pana la wc-ul hi-tech care nu doar stia sa se curete singur dar stia sa emita un raport meticulos al urinei si excrementelor la finalul caruia aflasem demult ca nu exista sanse pentru mine in aceasta viata trecatoare. Asadar renuntasem sa mai lupt. In schimb eram bucuroasa ca avusesem timp sa imi aranjez
hometone.org
toate problemele inainte de plecare. Nimeni nu urma sa se certe pe mostenire in urma mea. Donasem toti cei 80 de miliarde de dolari unei agenentii de cercetare aerospatiale care avea ca misiune  "a înțelege și proteja planeta mama,a explora Universul, a căuta viață și a inspira următoarea generație de exploratori".






Solent News



Pentru familia mea, copii mei dragi si nepotii mei iubitori, pastrasem doar cateva proprietati printre care si arca plutitoare. Aceasta era singurul raspuns in cazul incalzirii globale care ameninta inca din tineretea mea



Solent News
Nu mai are rost sa spun ca totul era construit aici in stransa legatura cu natura. Nimic nu era impotriva mediului.

Acum, in Romania anilor 2062, legile de protejare a mediului sunt atat de aspre incat si cand stranuti in public pui repede batista la nas ca ochii invizibili ai camerelor de supraveghere sa nu detecteze virusii tai raspanditi in atmosfera. Desi in urma cu doar 50 de ani traiam intr-o tara cu paduri defrisate, in al 13 ceas oamenii si-au dat seama ca solutia este sa se imprieteneasca cu natura din jur si iata ca nu au ezitat sa ia cele mai drastice masuri.

Cu ultimul gram de putere am reusit sa deschid ochii, chirurgul si laserul lui isi facusera bine treaba. L-am zarit in dreapta mea, pe nu monitor LCD  pe Vlad, fiul meu mai mare, care ma veghea de la 8905 km distanta din Tokyo.

- Mama, ce faci? Nu pleca inca!
- Dragul meu, asta-i viata. Nu plange pentru mine. Stii ca mie imi plac calatoriile. Te iubesc, sa nu uiti asta niciodata!

Asta a fost tot. Capat de linie. 80 de ani. 2 baieti, 6 nepoti. multe calatorii si amintiri extraordinare.

Ca frunzele galbene in bataia vantului de toamna imi luasem si eu zborul, de aici spre pretutindeni, sau in neant ca in poezia adolescentei mele.....nu va pot spune caci nimeni nu a mai spus vreodata asta.

"Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste."


Versuri de la: http://www.versuri.ro/

joi, 1 noiembrie 2012

Ba se poate!


- Nu ai voie! Nu se poate! Sa nu pui mana acolo! Sa nu faci aia! Nu e voie! Nu acum! Nu Nu Nu Nu....

De prea multe ori in fiecare zi apare "Nu". Realizez ca asta ma transforma intr-o persoana rigida, fara zambet pe buze, imi apar riduri pe frunte si sunt acra pentru oricine e in jurul meu. Am decis.  O zi fara "NU"!

 Primesc un telefon si sunt anuntata ca am castigat un voucher de calatorie in sudul Italiei pe coasta Amalfitana la hotelul cel mai renumit din zona NH Hoteles. Sunt la birou si sar in sus de bucurie la propriu. Lucrez intr-un birou la centrul pentru plasarea fortei de munca si in fata mea este un tanar de 18 de ani. Tocmai imi spuse povestea lui.

Orfan, de cand se stia fusese aruncat dintr-un orfelinat in altul. Ani de-a randul pentru a-si gasi linistea si pentru a nu indura duritatea copiilor mai mari din centrul de plasament in care statea se refugia pe camp si dormea pe timpul verii saptamanii de-a randul in capitele de fan impreuna cu cainii. Avea ochii mari si ii citeam in ochi pe de-opotriva mirarea dar si un strop din dorinta de a avea si el ceea ce tocmai primisem eu, si zice timid:

"Mi-e nu mi se poate intampla asta niciodata."

Atunci un declic se produce in  mintea mea.

"Azi fara "NU"!

Il imbratisez si spun:

"Ba da, se poate! Asa cum eu am primit acest dar la fel il poti avea tu. Du-te si fa-ti bagajele!"


Iata ca primesc o scrisoare in cutia de postala. Nu cea electronica.........cat de demodat, ar spune unii si totusi...

In plic sunt cateva fotografii si o coala galbuie de hartie reciclata pe care stau insirate frumos urmatoarele randuri:



"Multumesc!

De cum am intrat pe usa am simtit ca pasesc intr-o dimensiune paralela fata de lumea mea de acasa. Doamna de  la receptie mi-a zambit inca de cand am intrat pe usa. Desi eu nu vorbeam limba ei a stiut cum sa ma faca sa simt ca totul este perfect. Aici totul este de un alb pur care parca vorbeste cu tine spunandu-ti povesti cu glas duios de mama. In fiecare cotlon al acestei manastiri transformate in hotel gasesti o energie pozitiva care iti schimba starea de spirit.


 „Agua de la Tierra” sunt mici bucurii ale vieti. Creme si geluri de dus pe care le-am primit cat am stat acolo. Am invatat ca totul porneste din natura si se reintoarce tot acolo, asadar trebuie ca amprentele noastre sa fie frumoase si sa nu lasam in urma rani de nevindecat. 
Hotelul era plin datorita unui simpozion de business. Intr-una din zile m-am ratacit printre participanti si am ramas uimit de conceptul “ecomeetings” Oamenii acestia pornesc de la tot ce e natural si au o mentalitate dedicata mediului inconjurator.  Planeta intreaga pare ca ii iubeste pe cei care ii ofera doar respect in schimb.

Doar privind pe fereastra aproape ca imi venea sa imi opresc respiratia in fata perfectiunii atinse de felul in care peisajul se imbina cu civilizatia.
La ultima cina luata aici mi s-a pregatit o surpriza. Am fost asteptat pe terasa hotelului si indrumat catre un barca-taxi care m-a dus in cea mai extraordinara locatie, o grota inundata de apele marii Tireniene. Facliile din barca luminau peretii ascutiti ai pesterii iar in apa clara ca de cristal se prelungeau  lugubre umbrele pestilor ce nu erau niciodata pescuiti.
Am trait o viata intreaga doar din vise, aici am impresia ca visele se pot implini.

Va multumesc m-ati ajutat sa ma trezesc intr-o lume mai buna!

George

Hartia galbuie poarta antetul elegant al hotelului  Grand Hotel Convento di Amalfi.

Povestea acestei calatorii este inscrisa in Super Blog 2012.

 



Au inceput intrebarile existentiale ...

Despre dinozauri.

- Mami, ce s-a intamplat cu sangele dinozaurilor?
- Nu stiu.
- Stiu! L-au mancat limacsi si ramele!


Despre mate.

- Eu am mate in burtica?
- Da, Vlad.
- Si tu ai mate in burtica ta?
-Da Vlad, toata lumea are.
- Pai si eu cand eram la tine in burtica unde mai aveau loc matele?

marți, 30 octombrie 2012

Om sau robot?

De cate ori nu mi s-a intamplat sa spun "Eu traiesc doar in weekend"...

De luni pana vineri era un iures nebun care nu ma lasa nici sa respir: clienti, contracte, vanzari, idei, imagini, furnizori, training-uri cu angajati noi, sedinte.... Totul era facut intr-un ritm pompieristic de neimaginat care simteam ca ma transforma intr-un robot. Robot la job, robot acasa, robot cu mine insami. Sambata si duminica robotul era pus la incarcat si simteam ca traiesc. Simteam ca am timp pentru lucrurile cu adevarat importante. Bine nu pun la socoteala concediile care erau un fel de "atingerea Nirvanei".

M-am intrebat "De ce asa?" "Cum sa fac sa fie altfel?....sa ma transform dintr-un robot intr-un om. Un om care sa iubeasca fiecare secunda din viata lui?" Si atunci parca am deschis ochii. Mi-am dat seama ca iubeam foarte mult copiii, ai altora ca eu eram prea robotizata sa o fac si pe asta. Mi-am dat seama ca imi placea maxim sa imi petrec mult timp in aer liber insa viata mea se derula la birou. Singurul aspect care imi placea la viata mea de robot era faptul ca eram conectata permanent la o intreaga retea de contacte. Aveam o viata profesionala foarte bogata social. Vorbeam cu multi clienti. Organizam multe idei transpunandu-le in imagini.

Din acel moment am decis sa fac o schimbare in plan personal (caci acolo eram eu seful in totalitate) si am facut un copil si am construit o casa impreuna cu sotul meu.

Nici nu pot sa spun in cuvinte ce schimbare am trait. O REVOLUTIE nu o schimbare! Viata mea este impartita in doua ere acum, inainte si dupa aceasta moment.

Am stat 2 ani acasa in concediu de maternitate. 2 ani de Nirvana! Perioada in care m-am descoperit pe mine insami.Cea mai frumoasa perioada si din pricina copilului dar si datorita faptului ca am facut 90% doar ce mi-a placut. 10% sunt noptile nedormite din primele 4 luni.

Dar vai, concediul s-a terminat nu am putut sa renunt la serviciu si sa devin o femeie casnica pentru a-mi urma doar preocuparile care ma pasionau. Din motive financiare a trebuit sa ma intorc la job. Un job decent intr-o companie onesta care a reusit sa se mentina pe piata in conditiile uratei crize din 2008-2009. Nu mai era acelasi ritm nebun. Si piata era de asa natura. Eu aveam alte prioritati asa ca ma atragea din ce in ce mai mult planul personal din viata mea. Eram permanent ingrijorata de ce se intampla acasa, daca copilul e bine cu bona, mai apoi daca e ok la gradinita.

Practic aceasta schimbare radicala produsese un dezechilibru major in detrimentul planului profesional....sau abia acum eram in echilibru cu mine insami.

Asadar am ajuns iarasi in punctul de a lua o decizie. Asa ca am mai facut un copil, un frate pentru baietelul meu.



Acum sunt iar in concediu. Am timp putin pentru mine si pasiunile mele, dar imi permit luxul de a nu le neglija. Abia acum imi dau seama cat timp aveam inainte de a avea copii si cum il pierdeam prosteste. Am invatat sa imi organizez prioritatile si sa ma folosesc de fiecare secunda. Desi poate parea hilar era mai usor cand eram robot si traiam doar in weekend. Acum traiesc la maxim totul si de multe ori sunt obosita. Dar e o oboseala plina de satisfactii personale.




Intrebarea pe care mi-o pun acum este: "Ce sa mai inventez ca sa imi dau un branci si pe plan profesional?"

Simt deja zgomotul unei noi schimbari de drum.

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2012.

duminică, 28 octombrie 2012

Matematica din dragoste 1 + 1 = 3 sau chiar 4

Doua liniute mici albastre. De multa vreme ne doream amandoi sa se intample acest miracol. Acum ma uitam la testul de sarcina subtirel, din plastic alb, in mana mea si tot nu imi venea sa cred ca sunt insarcinata. Aproape ma obisnuisem cu ideea ca nu se mai poate schimba nimic. Imi dorisem atat de mult aceasta schimbare ca acum imi era teama de tot ce urma sa aduca cu ea. As fi vrut sa dau un pic timpul inapoi ca sa mai pot trai odata emotia acelei clipe dar viata nu e ca un film pe calculator sa poti repeta un moment dupa bunul plac.

Stateam singura in mijlocul casei buimacita de ceea ce mi se intampla. Cum puteam sa ii spun? Cum sa ii dau vestea? Dupa atata asteptare vroiam sa fie un moment cu totul si cu totul special. Vroiam ca si el sa poata simti aceeasi emotie ca si mine. Capul imi era pustiu de idei. Nu stiam de unde sa incep. Orice imi venea in minte imi parea banal si uzat.

Ce sa fac.....sa o sun pe prietena mea sau pe mama? Nu, nu putea afla nimeni inaintea lui.
Sa caut pe Google? Ce sa caut? "Cum anunti partenerul/sotul ca esti gravida?"....stupid!
Sa ii fac o surpriza! Da asta era. Doar printr-o surpriza as fi putut sa il fac sa simta o emotie atat de puternica o secunda care sa devina o eternitate. O clipa de neuitat pentru toata viata.

Din acel minut am inceput sa construiesc cadru cu cadru momentul in care amandoi vom sti impreuna ca viata noastra are acum un alt sens.

Am pornit invers, de la final spre inceput. Intai am ales ceva care sa simbolizeze ceea ce urma sa se intample dar comprimat in cateva secunde: pornind dintr-un bulb sa se preschimbe si sa devina o floare. Fantastic, nu? Sub privirile noastre ca prin magie dar totusi real, palpabil, incredibil, fascinant si irepetabil. Plin de semnificatii pentru noi, am ales un ceai floare numit Ochiul Dragonului. L-am gasit pe site-ul de cadouri de unde il pusesem pe Mos Craciun anul trecut sa isi faca aprovizionarea.




Am planuit un mic dejun special. Noi ne-am cunoscut la o ceainarie. Cu multi prieteni in jur si ceai japonez. Din acest motiv ceaiul este pentru noi un ritual plin de semnificatii. Asadar intr-o dimineata de sambata, dupa ce ne-am trezit, relaxati si lipsiti de grijile din fiecare alta zi, fara zbaterea ceasului in spatele constiintei, am asezat pe masa doua cani de ceai si la mijloc ceainicul transparent cu lichidul fierbinte aburind. Licoarea de chihlimbar eram chiar noi in valtoarea timpului, el stia asta, analizasem de multe ori impreuna si gasisem sensuri infinite pentru fiecare picatura. Privindu-ne unul pe altul am lasat sa cada in vasul din fata noastra bulbul de ceai ticluit cu grija de maini iscusite capabile sa savarseasca magie. In cateva secunde a inflorit sub ochii nostri capatand forme fantastice si luand in final un aspect desavarsit. A inteles intr-o clipa ce vroiam sa ii spun. O emotie fantastica ne-a cuprins pe amandoi. Este aproape imposibil sa exprim in cuvinte forta acelei emotii. Puteam doar sa o simtim privindu-ne in ochi, fara sa vorbim.
 
Vad ca se ridica si cauta ceva in buzunarul sacoului purtat cu o zi in urma. Scoate o cutiuta mica, delicata, legata fragil cu o panglica diafana. Mi-o intinde scurt fara sa imi spuna altceva decat atat "te iubesc!"
 
Cu mainile tremurand de emotie desfac cutiuta mica parca brodata cu fir pretios si privirea imi cade pe un mic crucifix dublu, jumatate din aur alb, jumatate din cristale mici si delicate. Pe partea interioara era gravat doar atat: "tu si eu". ........... Se implineau in acea zi de sambata 7 ani de cand ne casatorisem. Eu uitasem complet. El insa nu. A fost o dimineata perfecta de septembrie. Acel moment nu se mai poate repeta insa de cate ori ating medalionul ce il port de atunci inchid ochii si precum intr-o masina a timpului reusesc sa retraiesc un strop din emotia de atunci.
 
Azi dupa aproape 5 ani nu mai avem parte de dimineti tihnite de sambata. Acum orice zi incepe in trompete si trambite precum concertele unei orchestre de fanfara cu tipetele ascutite ale celor 2 baieti ai nostri. Ceainicul transparent inca ne mai starneste emotii doar de noi stiute in dupa-amieze de weekend cand copii dorm si noi avem ragaz pentru un ceai in doi.
 
Acest articol este scris pentru SuperBlog 2012.


sâmbătă, 27 octombrie 2012

Rontaim nuca de cocos

De ceva vreme Vladut se tot plange ca il dor articulatiile. Seara, mai ales, cand e obosit chiar se pune pe plans ba ca il doare o glezna, ba ca il doare un genunchi. Ii trece doar cu masaj sau cu baie calda.

Am fost la doctor si ne-a spus ca sunt dureri de crestere si ca ar avea nevoie de suplimente de calciu. Ne-a recomandat Osteocare sirop. I-am dat lui Vlad si intr-adevar a scapat de dureri insa doar in perioada cand inghite siropul, cum facem pauza il apuca iar.

Pe de alta parte odata ce a venit toamna si a inceput gradinita au inceput racelile. O saptamana merge la gradi, 2 sta acasa. Face niste forme destul de serioase de ajungem sa luam antibiotic gen Zinat, Augmentin si Sumetrolim plus cocktail-uri de siropuri de tuse, picaturi pt muci, nurofene si paracetamoale. In total o tona de chimicale transformate in siropuri excesiv de dulci si vascoase.

Asadar am zis hai sa ma intorc si spre "mama Natura" sa vad ea ce imi ofera. Si am descoperit nuca de Cocos. Am gasit la Real, Kaufland si la Carrfour. Costa in jur de 3 lei o bucata. Are un gust super bun. Se sparge destul de greu dar e aproape miraculoasa. Pun mai jos cu copy-paste toate informatiile care m-au convins sa o includ printre preferatele noastre si s-o recomand si altora.

  • Nuca de cocos este un fruct atipic, foarte bogat in grasimi si zahar, care are circa 350 de calorii in 100 de grame. In ceea ce priveste laptele de cocos, acesta are circa 200 de calorii la aceeasi cantitate. Caloriile vin impreuna cu nutrienti valorosi, vitamine si minerale, la care se adauga grasimi sanatoase si multe proteine.
  • Nuca de cocos este foarte bogata in magneziu, fier si fosfor, calciu si antioxidanti pretiosi. Concret, in 100 de grame de nuca de cocos sunt 15 grame de carbohidrati, 9 grame de fibre, 33 de grame de grasimi, dintre care 29 de grame sunt grasimi sanatoase si 3,3 grame de proteine.
  • La toate acestea se adauga 3,3 miligrame de vitamina C, 14 miligrame de calciu, 2,5 miligrame de fier (circa 20% din doza zilnica necesara - ceea ce inseamna foarte mult), precum si 113 miligrame de fosfor (16% din doza zilnica recomandata).
  • Nuca de cocos este extrem de utila in combaterea celulitei, contine grasimi sanatoase, de tipul celor care se gasesc in avocado, si intervine util si eficient in mobilizarea depozitelor adipoase vechi.
  • Nuca de cocos este si un excelent tonic al capilarelor, iar consumul constant reda stralucirea pielii si tonifica parul. 
  • Laptele de cocos are si capacitatea de a opri orice fel de hemoragie, aducand organismului instantaneu energie, marind rezistenta fizica.  
  • Nuca de cocos imbunatateste digestia, dar si absorbtia nutrientilor in organism. Mareste secretia de insulina, reducand complicatiile date de diabet. Este indicata mai ales in cazul supraponderalilor, prevenind obezitatea, dar si in cazul celor care sufera de eczeme, psoriazis si dermatita.
  • Nuca de cocos ajuta si la o mai buna functionare a tiroidei, scazand riscul de boli de inima, reducand nivelul colesterolului.
  •  Putini stiu ca nuca de cocos intareste si dantura, micsorand riscul de carii, de boli ale gingiei, insa intarind totodata si oasele, prevenind astfel osteoporoza. 
  • Reduce petele de batranete, netezeste si previne ridurile si facea pielea mai ferma, prevenind lasarea acesteia. 

Cum se alege ca sa fie buna? Trebuie sa fie intacta. O puteti zdrangani langa ureche, daca se aude clipocitul laptelui de cocos din interior inseamna ca e buna.

Cum se desface? Intai se sparge cu varful unui tirbuson un ochi negru din capatul nucii si se scoate sucul din interior intr-un pahar. Nu are prea mult suc din pacate. Apoi se loveste cu un cutit pana ce coaja cedeaza si se scobeste miezul alb.

Odata ce incepi sa mananci nu-ti vine sa te mai opresti. Atentie este destul de satioasa!

Pofta buna daca v-am deschis apetitul!


 

joi, 25 octombrie 2012

Au venit hotii, ne-au furat....

Eram insarcinata prin luna a 8-a. Abia ma miscam si seara cadeam lata la propriu si la figurat. Adormeam pe la 9.30 inaintea lui Vlad, care avea atunci in jur de 3 ani si care pleca de langa mine din pat pentru ca nu putea sa adoarma de cat sforaiam de tare. Abia ne mutasem in noua casa si inca nu aveam gard sau poarta doar ceva provizoriu care se lega mai mult simbolic cu o sarma. O parte din lucruri, niste vechituri ce urmau a fi trimise la tara, ramasesera in curte pentru a fi incarcate mai usor cu prima ocazie.

Ma trezesc buimaca de somn pe la 2.30 si il gasesc pe A., sotul meu, inca treaz vorbind foarte oficial la telefon, dand detalii cu noua noastra adresa. Dupa ce termina imi spune pe un ton plin de suspans:

- Ai pierdut toata actiunea!. Cat dormeai tu eu am prins un hot si ti-am recuperat chiar si oala de sarmale de la bunica ta, dar acum are mai multe "piese".
- Hai nu ma mai lua peste picior, ii zic eu un pic ofuscata gandind ca iar rade de mine si de conditia mea mai somnoroasa.
- Nu, nu e o gluma. Stateam la calculator si aud o fosgaiala in curte. Ma uit pe geam nu vad nimic, venea de sub balcon. Imi imaginez ca e o pisica si ii strig un zzzzzzzzt printre dinti sa se sperie si sa fuga. Pentru moment se potoleste asa ca ma intorc la meciul meu online de fotbal. Dupa 5 minute iar aud fosgaiala.....Ce pisica nesimtita imi zic si cobor la parter, deschid usa de la intrare brusc sa prind mata in fapt cand colo era un barbat inalt si slabanog care s-a speriat atat de rau cand am deschis usa ca si-a udat pantalonii instantaneu. Am inlemnit amandoi pentru o secunda, inainte de a apuca sa ii zic vreo doua de dulce a luat-o la fuga. A sarit peste plasa de Buzau pe care o avem fixata in loc de gard. Tinea in mana oala de pamant in care faci tu sarmale de Craciun, si am strigat la el "Lasa oala jos ca acum chem politia!" A aruncat-o din mana dar s-a facut tandari...asa ca trebuie sa gasim o alta solutie pt sarmale. Acum tocmai am sunat la politie au zis ca vin in scurt timp....
- Ce sa mai faca politia ca doar n-o sa-mi lipeasca oala de sarmale la loc.

 Pentru ca toata mutarea fusese facuta in graba maxima uitasem sa ii spun sotului meu ca montasem un sistem de camere de supraveghere atat in curte cat si in interior de la Edimax, totul era atat de simplu, plug and view. Ii arat pe telefon inregistrarea prin EdiView si in loc sa fim suparati ca tocmai ne calcasera hotii ne bufneste rasul cand vedem cat de comic a putut sa fie faza cu recuperatul oalei de sarmale. Inainte sa ia oala de sarmale se vedea perfect cum talharul isi infunda in buzunare tot ce gasea in sertarele unei noptiere vechi ce ramasese pe terasa.

Dupa 3 sferturi de ora soseste si politia. Aproape uitasem ca i-am apelat. Le da sotul meu o declaratie, le da si inregistrarea unde se vedeau perfect toate detaliile chiar daca lumina era destul de slaba. La mai putin de o saptamana primim un telefon ca hotul a fost prins si ca au recuperat si o parte din obiectele furate. Desi stiam ca nu e nimic de valoare mergem totusi sa le luam inapoi mai mult din respect pentru munca politistilor. Printre tot felul de maruntisuri gasim un set de chilotei de copil primit de Vladut cu nu mai stiu ce ocazie dar inca neatinsi in asteptarea momentului cand va renunta la scutece.


De atunci n-am mai avut parte de incidente pline de suspans, ne-am montat gardul, insa stim tot ce se intampla chiar cand suntem la job sau in vacanta.

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2012.



marți, 23 octombrie 2012

Dor de duca...

Ma apuca uneori un dor....sa ma trezesc cand inca nu e lumina doar sa arunc pe mine niste blugi ponositi si-o pereche de bocanci cu experienta si sa pornim la drum. Fara mic dejun inainte, fara cafea, fara bagaje. Doar noi doi, masina si drumul. Sa mergem drept inainte pana ne intalnim cu muntii, sa parcam la o margine de drum si sa o luam prin padure pana cand ajungand la o cabana uitata de lume sa bem o ciocolata calda si sa mancam o ciorba de burta cum numai la munte se gaseste. Apoi cu aerul de munte in par sa ne intoarcem cuceritori ai lumii pentru o zi in Bucurestiul nostru mirosind a gaze de esapament si praf si griji. Doar o zi. Atat as vrea sa evadez. ....

Pfuai ce idee utopica! Trezeste-te, fato! Nu mai ai 22 de ani, ai cu 10 mai mult. Nu mai esti doar tu si el, esti tu, el, cel mare si cel mic, ca asa ai invatat tu la mate ca unu plus una egal patru, iar cel mai mic are abia 1 an si cel mare e doar un pic mai mare de 4 ani. Dar ideea ta se poate intampla. Totusi ai o seansa la o particica de nebunie!

Dai un telefon aici, la Aventuria.....inchiriezi suporti si portbagaj suspendat (sa incapa si patutul de voiaj si caruciorul) daca vrei mai mult poti chiar sa iei o remorca sau daca ai chef de ceva de neuitat chiar o rulota.

Faci bagajele de vineri. Trebuie sa te gandesti la haine pt tine, pt el, pt copilul mare, pt copilul mic, pampersi, prosoape si chestii pt baie, paturi, patut, carut, pasator, tacamuri, alimente cat mai usor transoportabile si deloc perisabile, nu uita de chestii medicale de prim ajutor, paturica pt picnic, jucarii pt fiecare copil sa nu se certe si sa se distreze pe drum. Aparat de facut poze si camera de luat vederi ca cine stie cand mai pleci si sa ramana pentru eternitate fiecare hlizeala si suras.

Acum ca totul e gata pregatit, sambata dimineata te trezesti inaintea zorilor mai impachetezi chestii mici si fara sens pe care le-ai uitat vineri, pregatesti un mic dejun rapid si 2 cafele ca sa nu plecati la drum pe nemancate, ii trezesti pe toti si incepi: hai mai repede...hai hai...imbracarea...hai hai..mananca tot, .....hai, hai ca intarziem si pleaca muntii din loc pana ne pornim noi spre ei, ....si uite asa poate reusiti sa va urniti de acasa pe la 10.

La 13 sigur reusiti sa ajungeti in Predeal. Va cazati la un hotel cu cateva stele care sa aibe baie in camera cu apa calda, asternuturi foarte curate si mult spatiu. Renunta la ideea de a merge prin padure hai-hui...ai putea totusi sa dai o fuga cu telecabina inainte de somnul de pranz al copiilor dar vorbeste inainte la restaurantul hotelului sa aibe mancarea gata ca sa nu asteptati prea mult comanda ca piticii tai nu au rabdare.

Duminica, nu mai e timp de vizitat, doar impachetezi si o iei inapoi spre casa, fericita ca ai scapat de gatit si spalat vase pt o zi dar cu emotie ca cei mici s-ar putea sa fi capatat o raceala de la schimbarea de mediu, ca asa sunt copiii tai mai sensibili si mai belalii decat altii.



Vezi, se poate, ai de respirat alt aer, deci la drum!

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2012.

duminică, 21 octombrie 2012

Deasupra norilor...



S-au facut 15 minute de cand stau pe scaunul moale din piele in avionul private jet cu destinatia Dubai. Ma indrept spre una dintre cele mai minunate experiente din cariera mea de fotomodel. Am fost aleasa pentru aparitia in reclama futurista pentru cel mai recent parfum al celebrei case de parfumuri Coty. Totul va fi insa contra-cronometru. Am la dispozitie doar 24 de ore, dar e o seara calda de vara si eu refuz cu incapatanare sa simt presiunea timpului. Muzica care susura prin difuzoarele perfect incorporate ale aeronavei e perfecta pentru zborul deasupra lumii. Scot din geanta sticluta mica si rotunda in minte imi rasuna cuvintele Press to Play  ... doar un strop de parfum, doar atat ca totul sa fie perfect.....

Ca prin vis fotoliul confortabil si nava zburatoare se transforma intr-un yacht de lux. Sunt in mijlocul unei petreceri extravagante. Rochia mea vaporoasa, translucida valseaza odata cu briza oceanului. Ma apropii de balustrada de inox si privesc magia valurilor. Pescarusii strapung azuriul cerului cu tipetele lor jucause. Simt peste umar privirea albastra a celui mai dorit VIP. Este chiar el, atletic, inalt, seducator, David Beckham. Se indreapta spre mine tinand in mana 2 pahare de sampanie. Imi ofera unul dintre ele si imi sopteste in ureche cateva cuvinte care ma infioara. Totusi nu il privesc direct in ochi. Ma las condusa de bratul lui puternic pana la unul dintre sezlongurile de pe puntea vasului, aici ne intindem lenes trupurile in bataia soarelui. Imi furisez mana in geanta si gasesc micuta sticla de parfum. E de ajuns doar o atingere. 

Yachtul dispare ca un fir de nisip purtat de vant. Sunt pe un covor rosu, lung, incadrat de statui aurii. Oscarurile. Sute de fotografi atintesc spre mine blizurile lor orbitoare. Flashurile lor sunt ca mii de sageti ascutite ce vor sa imi citeasca gandurile si sa imi despice inima. Langa mine sta el inalt si sigur pe el, in smoking negru, exact ca in fotografiile din revistele unde il vazusem prima data. Ma cuprinde ferm de mijloc, Brad Pitt. Ma simt in siguranta. Zambesc fotografilor si simt pe incheietura mainii stangi sarutul lui. Mesajul prin care imi transmite ca sunt cea mai frumoasa femeie din lume alaturi de el.  Cu mana dreapta strang cu putere sticluta mica de la Coty.

Covorul rosu ingheata sub picioarele mele. Sunt intr-o gondola pe un canal venetian. In surdina se aude muzica de vioara ma indrept spre un ponton din lemn. Aici imi intinde mana chiar el. Cu aerul sau fermecator de parizian Vincent Cassel imi ofera galant bratul sau pentru a pasi spre minunatul palat Ca 'd'Oro ale carui coloane albe se lasa dezmierdate de clipocitul apei.  Dansam impreuna pe ritmul unei muzici parca din alta lume. Parca prin vis ating usor butonul care stiu ca ma va propulsa spre alta dimensiune.

Nu ma insel. Ca intr-un joc de carti peretii palatului se prabusesc iar la picioarele mele se intinde nisipul auriu al Egiptului. Pe o camila sunt leganata lin si ma indrept spre Cairo. Este seara iar luminile orasului sunt ametitoare. Camila se transforma intr-o limuzina care se opreste in dreptul unui hotel cu multe stele. Usa se deschide si imi ofera bratul Johnny Depp. Cu aerul sau vesnic boem si parul ciufulit ma face sa zambesc din clipa in care il zaresc. Mergem impreuna spre portile ce se deschid inaintea noastra.  Inca o picatura de parfum, doar o atingere...

Jackie Chan imbracat intr-un costum alb apare brusc inaintea mea. Culoarul stramt si lung nu este altceva decat Marele Zid Chinezesc. O ceata de samurai imbracati in negru incearca sa ma rapeasca insa el nu permite niciunuia sa se apropie de mine. Dragoni rosii de foc zboara pe cerul negru si miscarile de arte martiale spinteca aerul cu repeziciune. Nu mai stau pe ganduri apas....

Clapele pianului susura cel mai dulce cantec...vocea calda inconfundabila canta doar pentru mine: „Strangers in the night exchanging glances” Frank Sinatra cu palaria lui de fetru si costumul elegant este chiar langa mine.  Ma las purtata de vocea lui intr-un dans plin de seductie si pasiune. Pasii nostri aproape ca nici nu ating podeaua de marmura alba din fantasticul castel de pe valea Loirei. E un amurg plin de culoare si pasiune. Apas iar.....unde ma va duce din nou magia minunatei esente? ....

Desi aceeasi esenta de fiecare data e altfel ca intr-un joc captivant si ametitor intre el si ea!




Acest articol de esenta tare este scris pentru SuperBlog 2012.



vineri, 19 octombrie 2012

Ori la bal ori la....branzoaice!

Nunta mare in familia noastra.

Neti, verisoara mea din Iasi se marita cu un ardelean. De acum inainte numele ei va fi Branzan. Natalia Branzan.

De cand era mica a fost cea mai frumoasa din familie, era si isteata, avea o minte brici, dar nu i-a placut cartea....”branza buna in burduf de caine”asa-i striga bunica-mea. Tot timpul a cautat sa fie in centrul atentiei si nici nu i-a fost greu, la fata frumoasa rage si-un magar...Pana nu l-a intalnit pe Branzan n-a facut mare branza. A fost la niste cursuri de fotomodele si a aparut intr-o reclama la televizor pentru Mozarella. Acolo a vazut-o Branzan si i s-au aprins calcaiele dupa ea. E a mirosit cascavalul si a fost numai lapte si miere cu el. Dar dupa cum intotdeauna branza pe gratis se afla doar in cursa de soareci a trebuit sa accepte ca Branzan e cam afumat dupa bauturica.....bine macar ca nu e un zgarie-branza. A cerut-o de nevasta la a doua intalnire si acum se pregatesc de nunta mare cu lautari si tot tacamul. El e om de vaza, ce-i drept insa, e trecut de prima tinerete si nici prea aratos nu e, barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos ca dracul, asa spunea mama, Dumnezeu s-o odihneasca. Neti e o norocoasa ca l-a gasit, deja calcase pe bec si nu stiu de mai facea vreo branza cu vreunul mai tinerel. Branzan are deja cheag, o casa frumoasa cu piscina la marginea orasului, 2 masini scumpe si o afacere cu turme de oi pe la Sibiu. Asa ca Neti s-a gandit decat manusa in mana mai bine branza si smantana, ca pana acum umblasera dupa ea numai baieti tinerei si neexperimentati....ce mai tura vura...din bani se fac bani si din miez de lapte branza dulce. A avut Neti grija sa nu strice branza cu nimeni si a invitat la nunta tot neamul pana si cele mai indepartate rubedenii care s-au mutat in Spania acum 7 ani. Cat despre locatia petrecerii, dupa ce a ales branza de zer a decis sa nu faca o nunta clasica si a inchiriat castelul Huniazilor de la Hunedoara pentru o petrecere in stil medieval.

Cu o saptamana inainte de marele eveniment iata ca ma suna soru-mea, Ana. Cand ne auzim nu ne mai saturam sa ii luam pe toti cunoscutii la puricat si sa despicam firul in patru.

- Ce faci, sis? - imi zice ea. Stiind cat de tare ma enerveaza englezismele astea adoptate peste noapte..... de cate ori vorbim nu se poate opri si parca are o lista speciala pe care mi-o livreaza.

O ignor sperand sa nu continue.

- Ce sa fac, mancam un sendvis cu cascaval si ma gandeam sa scot copii un pic la soare ca sunt albi ca branza si e asa placut in livada la noi.

-Wow, cool. Te-ai gandit cu ce te imbraci la nunta lui Neti? Are vreun dresscode...ceva fashion?

- Da a pregatit pe cascavalul lui Branzan un bal in stil medieval la castelul Huniazilor din Hunedoara. Am o rochie superba. Ceva fin....de culoarea untului, matase naturala brodata cu perle sidefii ca branzica de casa. O am de la soacra-mea.

- Mare branza! Nu se mai poarta perlele, love! Mai bine vii pe la mine ca am fost la shopping la Milano si ti-am luat si tie ceva fin si pufos cu crinolina. Dar vin-o cu casul la tine, ca pe gratis nu pot nici sa ti-o arat macar!

Bineinteles, gandesc eu, frate, frate dar branza-i pe bani! ... asa a fost sor-mea intotdeauna, dar o iubesc ca alta n-am.

- Hai, lasa asta. Ai auzit ce-a facut unchiul Sandu, taximetristul? .... A intrat ca-n branza intr-un gard. Si-a facut masina praf. Nu mai poate sa repare nimic la ea asa ca a vandut-o la fier vechi sa se duca ghinionul noua si cu-a branzii zece.

- Noroc ca el n-a patit nimic, la barza chioara ii face Dumnezeu cuib....a scapat basma curata si in fata patronului de la compania de taxiuri.

- Numai prin strachini calca si omul asta. Ii place viteza si nu se potoleste cu niciun chip. Dar zi-mi mai bine ce sa-ti aduc? Am facut  branzoaice cu smantana. Ceva cremos, delicios, bio 100%. Doar stii ca eu nu mananc salamuri cu E-uri si conservanti.

- Da, draga, tu ai o pasiune pentru gatit, eu sunt fan degustat! Vin-o tu cu prajitura si eu fac cinste cu drink-ul.

- Pasiune pentru gatit sau nu, stii ca suntem ceea ce mancam. Pentru ca nu ai grija sa ai calciu in alimentatie, de aia te plangi ca iti amorteste cand mana, cand piciorul. Cumpara-ti si tu branzica de casa, cascaval, iaurt. N-ar trebui sa iti lipseasca lactatele la nicio masa.

- Vai cum le stii tu pe toate, parca ai fi mama!

- Hai nu te branzi la mine acum. Eu am grija de familia mea.....nu vreau sa ajung sa fac osteoporoza. Copii sunt in crestere si acum au cea mai mare nevoie de branzeturi naturale si sanatoase. Doar stii ca am dreptate....cat despre branzeturi, branzofila mai mare ca mine nu exista, asa ca te pot imbranzi si pe tine la nesfarsit!

- You're right, of course! Doar la tine mananc pana pleznesc si totusi nu pun in gram pe mine., dar decat sa vorbim la telefon, mai bine vin-o la mine sa vezi rochia si sa-ti mananc branzoaicele!!!

Branzoaicele mele au fost un succes, m-a pus sor-mea sa mai fac o transa. Iar la nunta lui Neti ne-am simtit tare bine si am petrecut trei zile si trei nopti mai ceva ca in povesti.



Daca vi se face pofta de branzoaice trebuie sa stiti ca sunt facute cu miez de lapte de la Delaco pentru ca acest articol este scris pentru SuperBlog 2012.

miercuri, 17 octombrie 2012

Octombrie - Luna ROZ

De multi ani incoace in luna Octombrie celebram lupta impotriva cancerului la san.

 Iata ca anul acesta exista vesti uimitoare din partea unei companii din Nevada/ USA care a creat un nou tip de sutien, cu ajutorul căruia femeile pot diagnostica cancerul de sân înainte ca acesta să fie detectat de către RMN. Accesoriul monitorizează variaţiile de temperatură de pe suprafaţa sânului, care ar putea sugera existenţa unei tumori.

Statisticile arata ca:

1,000,000 de femei sunt diagnosticate in fiecare an cu cancer la san.
400,000 de femei pier in fiecare an din cauza acestei boli.
12% este riscul fiecarei femei de a avea cancer la san.
1 din 8 femei cu siguranta va avea cancer la san la un moment dat.



Totul ar putea sa fie altfel daca boala ar fi descoperita din faza incipienta. Pe acest principiu se bazeaza descoperirea celor de la First Warning Systems


In 2013 acest sutien ar putea aparea pe piata, ramane de vazut la ce pret....

marți, 16 octombrie 2012

Adio!



Dragul meu,

Acum 6 ani cand ne-am cunoscut a fost dragoste la prima vedere. Erai atunci pentru mine cel mai bun. Ti-am fost fidela in toti acesti ani desi memoria ta e slaba si poate nu mai stii. Am fost sincera cu tine, mi-ai cunoscut toate secretele. M-ai insotit in toate calatoriile. Imi cunosti familia, prietenii, cunostiintele. Aproape ca esti parte din mine. Vara, iarna, ploaie, vant, furtuna sau soare am fost mereu nedespartiti. Insa a sosit momentul sa mergem pe drumuri diferite. Asadar iti spun ADIO!

 Si in aceasta clipa de despartire trebuie sa fiu onesta cu tine. Am intalnit pe altcineva: ne potrivim perfect si nu ma va dezamagi cu nimic, sunt convinsa de asta. Deja toate gandurile mele sunt indreptate spre el si in curand vom fi impreuna. Numele lui este Zenbook Prime UX13A. Este din familia ASUS si ne-am cunoscut la magazinul Azerty.



Ca sa intelegi mai bine ce are el in plus si ce m-a facut sa il indragesc din prima clipa trebuie sa stii urmatoarele: 

Aspectul lui e desavarsit. Este delicat si frumos, un laptop argintiu. Cu carcasa lui din aluminiu sunt convinsa ca va atrage toate privirile. Tastatura lui este iluminata ceea ce mi-a atins o coarda sensibila. Display-ul lui este mare si 13.3 inch cu LED Backlite mat, asta ma va ajuta mult cand vom fi impreuna pe plaja. Este subtirel ca un fir de par (18 mm) si usor ca o pana (doar 1.30 Kg).
 
Forta lui este impresionanta. Cu un procesor Intel Core i5 buteaza imediat si nu mai trebuie sa astept o vesnicie pana porneste. Cat despre rapiditatea miscarilor prin programele lui avand RAM-ul de 4096 MB de tipul DDR3 1600MHz voi simti ca zburam impreuna.

Distractia va atinge cote maxime. Tehnologia audio este Band @ Olufsen ICEpower. Are mirofon si web cam HD incorporate. Display-ul Full HD este uluitor iar rezolutia 1920X1080 pixeli nu are egal.

Independenta asigurata. Aproate toata ziua voi putea naviga fara sa am nevoie de priza. Bateria cu 4 celule LI-Po 50 plus modul de Battery Saver imi va oferi o autonomie de 6-7 ore. Cat despre incalzire si zgomot cool-erul isi face bine treaba si este chiar silentios.

Performanta, software si gantie de top. Are instalat Windows 7 Home Premium cu care sunt deja obisnuita. Serviciile postvanzare imi ofera siguranta prin garantia de 2 ani.


Ramai cu bine, prietene, tu vei merge in Moldova, la varul meu de 10 ani, Ionel, care are atat de mare nevoie de un laptop. Sunt singura ca ii vei fi un bun companion si il vei ajuta sa invete bine si sa fie primul la toate concursurile de sah.



Acest articol este scris pentru SuperBlog 2012. 
Foto: site maganin online Azerty si site theverge.com

wibiya widget