duminică, 28 octombrie 2012

Matematica din dragoste 1 + 1 = 3 sau chiar 4

Doua liniute mici albastre. De multa vreme ne doream amandoi sa se intample acest miracol. Acum ma uitam la testul de sarcina subtirel, din plastic alb, in mana mea si tot nu imi venea sa cred ca sunt insarcinata. Aproape ma obisnuisem cu ideea ca nu se mai poate schimba nimic. Imi dorisem atat de mult aceasta schimbare ca acum imi era teama de tot ce urma sa aduca cu ea. As fi vrut sa dau un pic timpul inapoi ca sa mai pot trai odata emotia acelei clipe dar viata nu e ca un film pe calculator sa poti repeta un moment dupa bunul plac.

Stateam singura in mijlocul casei buimacita de ceea ce mi se intampla. Cum puteam sa ii spun? Cum sa ii dau vestea? Dupa atata asteptare vroiam sa fie un moment cu totul si cu totul special. Vroiam ca si el sa poata simti aceeasi emotie ca si mine. Capul imi era pustiu de idei. Nu stiam de unde sa incep. Orice imi venea in minte imi parea banal si uzat.

Ce sa fac.....sa o sun pe prietena mea sau pe mama? Nu, nu putea afla nimeni inaintea lui.
Sa caut pe Google? Ce sa caut? "Cum anunti partenerul/sotul ca esti gravida?"....stupid!
Sa ii fac o surpriza! Da asta era. Doar printr-o surpriza as fi putut sa il fac sa simta o emotie atat de puternica o secunda care sa devina o eternitate. O clipa de neuitat pentru toata viata.

Din acel minut am inceput sa construiesc cadru cu cadru momentul in care amandoi vom sti impreuna ca viata noastra are acum un alt sens.

Am pornit invers, de la final spre inceput. Intai am ales ceva care sa simbolizeze ceea ce urma sa se intample dar comprimat in cateva secunde: pornind dintr-un bulb sa se preschimbe si sa devina o floare. Fantastic, nu? Sub privirile noastre ca prin magie dar totusi real, palpabil, incredibil, fascinant si irepetabil. Plin de semnificatii pentru noi, am ales un ceai floare numit Ochiul Dragonului. L-am gasit pe site-ul de cadouri de unde il pusesem pe Mos Craciun anul trecut sa isi faca aprovizionarea.




Am planuit un mic dejun special. Noi ne-am cunoscut la o ceainarie. Cu multi prieteni in jur si ceai japonez. Din acest motiv ceaiul este pentru noi un ritual plin de semnificatii. Asadar intr-o dimineata de sambata, dupa ce ne-am trezit, relaxati si lipsiti de grijile din fiecare alta zi, fara zbaterea ceasului in spatele constiintei, am asezat pe masa doua cani de ceai si la mijloc ceainicul transparent cu lichidul fierbinte aburind. Licoarea de chihlimbar eram chiar noi in valtoarea timpului, el stia asta, analizasem de multe ori impreuna si gasisem sensuri infinite pentru fiecare picatura. Privindu-ne unul pe altul am lasat sa cada in vasul din fata noastra bulbul de ceai ticluit cu grija de maini iscusite capabile sa savarseasca magie. In cateva secunde a inflorit sub ochii nostri capatand forme fantastice si luand in final un aspect desavarsit. A inteles intr-o clipa ce vroiam sa ii spun. O emotie fantastica ne-a cuprins pe amandoi. Este aproape imposibil sa exprim in cuvinte forta acelei emotii. Puteam doar sa o simtim privindu-ne in ochi, fara sa vorbim.
 
Vad ca se ridica si cauta ceva in buzunarul sacoului purtat cu o zi in urma. Scoate o cutiuta mica, delicata, legata fragil cu o panglica diafana. Mi-o intinde scurt fara sa imi spuna altceva decat atat "te iubesc!"
 
Cu mainile tremurand de emotie desfac cutiuta mica parca brodata cu fir pretios si privirea imi cade pe un mic crucifix dublu, jumatate din aur alb, jumatate din cristale mici si delicate. Pe partea interioara era gravat doar atat: "tu si eu". ........... Se implineau in acea zi de sambata 7 ani de cand ne casatorisem. Eu uitasem complet. El insa nu. A fost o dimineata perfecta de septembrie. Acel moment nu se mai poate repeta insa de cate ori ating medalionul ce il port de atunci inchid ochii si precum intr-o masina a timpului reusesc sa retraiesc un strop din emotia de atunci.
 
Azi dupa aproape 5 ani nu mai avem parte de dimineti tihnite de sambata. Acum orice zi incepe in trompete si trambite precum concertele unei orchestre de fanfara cu tipetele ascutite ale celor 2 baieti ai nostri. Ceainicul transparent inca ne mai starneste emotii doar de noi stiute in dupa-amieze de weekend cand copii dorm si noi avem ragaz pentru un ceai in doi.
 
Acest articol este scris pentru SuperBlog 2012.


Niciun comentariu:

wibiya widget