marți, 2 martie 2010

Cea mai urata zi.

Mama nu mai este, s-a stins precum o lumanare, in liniste.

Degeaba incerc s-o gasesc in toate lucrurile din jur, degeaba o strig, degeaba....a plecat si nu se va mai intoarce niciodata. A plecat intr-o lume mai buna, fara durere fara suparari, o lume a dreptilor, a luminii.

Am un nod in gat si lacrimile isi cunosc deja prea bine drumul din suflet pana la obraji. Inutil, nimic nu poate vindeca rana din inima mea. 30 de ani a fost langa mine la fiecare pas. M-a invatat sa merg, sa vorbesc, sa iubesc, sa gandesc, sa inot, sa ma joc, sa nu mint, sa nu fur, sa fac diferenta intre bun si rau...sa fiu om. Ei ii datorez totul si as fi facut orice pentru ea...dar totusi nu am putut face nimic in fata bolii, in fata destinului.

Vlad creste si in fiecare zi imi daruieste milioane de zambete si clipe frumoase. Viata merge inainte dar ea, mama va fi pentru totdeauna in sufletul meu.

wibiya widget