Primii au fost mici, mici, mici cat niste purici albi. S-au adunat apoi in aer si au devenit niste grasani nesimtiti si lipiciosi care semanau cu bucatele de vata rupte parca de manutele bondoace ale lui Vlad. S-au agatat de ramurile copacilor, de masini, de asfalt. Nu a ramas niciun petec neatins. Totul acum e sub stapanirea lor. Vin in continuare. Cad cu viteza. Zborul lor e acum o valtoare de sageti albe bine tintite sa acopere totul.
Odata cu ei vine si o liniste stranie prin care abia se mai deslusesc pasii oamenilor sau vuietul masinilor.
Miroase a ger, miroase a iarna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu