joi, 1 noiembrie 2012

Ba se poate!


- Nu ai voie! Nu se poate! Sa nu pui mana acolo! Sa nu faci aia! Nu e voie! Nu acum! Nu Nu Nu Nu....

De prea multe ori in fiecare zi apare "Nu". Realizez ca asta ma transforma intr-o persoana rigida, fara zambet pe buze, imi apar riduri pe frunte si sunt acra pentru oricine e in jurul meu. Am decis.  O zi fara "NU"!

 Primesc un telefon si sunt anuntata ca am castigat un voucher de calatorie in sudul Italiei pe coasta Amalfitana la hotelul cel mai renumit din zona NH Hoteles. Sunt la birou si sar in sus de bucurie la propriu. Lucrez intr-un birou la centrul pentru plasarea fortei de munca si in fata mea este un tanar de 18 de ani. Tocmai imi spuse povestea lui.

Orfan, de cand se stia fusese aruncat dintr-un orfelinat in altul. Ani de-a randul pentru a-si gasi linistea si pentru a nu indura duritatea copiilor mai mari din centrul de plasament in care statea se refugia pe camp si dormea pe timpul verii saptamanii de-a randul in capitele de fan impreuna cu cainii. Avea ochii mari si ii citeam in ochi pe de-opotriva mirarea dar si un strop din dorinta de a avea si el ceea ce tocmai primisem eu, si zice timid:

"Mi-e nu mi se poate intampla asta niciodata."

Atunci un declic se produce in  mintea mea.

"Azi fara "NU"!

Il imbratisez si spun:

"Ba da, se poate! Asa cum eu am primit acest dar la fel il poti avea tu. Du-te si fa-ti bagajele!"


Iata ca primesc o scrisoare in cutia de postala. Nu cea electronica.........cat de demodat, ar spune unii si totusi...

In plic sunt cateva fotografii si o coala galbuie de hartie reciclata pe care stau insirate frumos urmatoarele randuri:



"Multumesc!

De cum am intrat pe usa am simtit ca pasesc intr-o dimensiune paralela fata de lumea mea de acasa. Doamna de  la receptie mi-a zambit inca de cand am intrat pe usa. Desi eu nu vorbeam limba ei a stiut cum sa ma faca sa simt ca totul este perfect. Aici totul este de un alb pur care parca vorbeste cu tine spunandu-ti povesti cu glas duios de mama. In fiecare cotlon al acestei manastiri transformate in hotel gasesti o energie pozitiva care iti schimba starea de spirit.


 „Agua de la Tierra” sunt mici bucurii ale vieti. Creme si geluri de dus pe care le-am primit cat am stat acolo. Am invatat ca totul porneste din natura si se reintoarce tot acolo, asadar trebuie ca amprentele noastre sa fie frumoase si sa nu lasam in urma rani de nevindecat. 
Hotelul era plin datorita unui simpozion de business. Intr-una din zile m-am ratacit printre participanti si am ramas uimit de conceptul “ecomeetings” Oamenii acestia pornesc de la tot ce e natural si au o mentalitate dedicata mediului inconjurator.  Planeta intreaga pare ca ii iubeste pe cei care ii ofera doar respect in schimb.

Doar privind pe fereastra aproape ca imi venea sa imi opresc respiratia in fata perfectiunii atinse de felul in care peisajul se imbina cu civilizatia.
La ultima cina luata aici mi s-a pregatit o surpriza. Am fost asteptat pe terasa hotelului si indrumat catre un barca-taxi care m-a dus in cea mai extraordinara locatie, o grota inundata de apele marii Tireniene. Facliile din barca luminau peretii ascutiti ai pesterii iar in apa clara ca de cristal se prelungeau  lugubre umbrele pestilor ce nu erau niciodata pescuiti.
Am trait o viata intreaga doar din vise, aici am impresia ca visele se pot implini.

Va multumesc m-ati ajutat sa ma trezesc intr-o lume mai buna!

George

Hartia galbuie poarta antetul elegant al hotelului  Grand Hotel Convento di Amalfi.

Povestea acestei calatorii este inscrisa in Super Blog 2012.

 



Niciun comentariu:

wibiya widget