marți, 15 decembrie 2009

Cand doare sufletul...

Sufletul doare! O durere adanca, persistenta si pentru care eu una nu gasesc remediu. Ma doare mai rau decat atunci cand am facut cezariana. Ma doare pana obosesc de durere. Adorm cu sufletul suferind si cand ma trezesc e la fel de rau. Ma doare neputinta. Neputinta de a opri timpul in loc. Neputinta de a gasi leac pentru o boala fara leac. Neputinta de a impiedica sfarsitul celei mai dragi persoane. Ea a stat langa mine 30 de ani si....gata...in curand va pleca. Acest "curand" doare cel mai rau. E ca un cutit care sfredeleste fara oprire in suflet. Ce sa fac? Cum sa ma opun? Cum sa inchid usile pe care ar putea pleca?
Doctorii? Niste fiinte mici care pentru o hartie de 100 de lei iti zambesc frumos si iti arunca la picioare cateva sperante ofilite. Asistente medicale care pentru 10 lei iti zambesc si atat. Infirmiere care pentru 5 lei ti-ar povesti toata viata lor. Ma cuprinde dezgustul si frustrarea ca traiesc intr-o tara inapoiata, fara medicamente, fara medici de exceptie care sa poata salva vieti. Doar Dumnezeu. Doar el de acolo de sus poate face ceva. Oare ce?

4 comentarii:

alina spunea...

Of. Sanatate multa. Si putere, tie.

crina spunea...

Multă putere!

adra_bell spunea...

Of, iti doresc multa putere sa-i zambesti si sa-i fii alaturi!

ILANA ANDREEA spunea...

Ai dreptate, iti inteleg revolta...Ramane insa iubirea. iubirea pe care v-a daruit-o si pe care voi i-o daruiti...Sarbatori cu liniste, va dorim!

wibiya widget